Mi-am pus o piesă pe repeat
Ea parcă mă-nțelege –
Ea fredonează, iar al meu gând
Nimic nu vrea să nege.
Fiecare notă mă apasă,
Parcă-s greșeli din trecut –
Și durerea pleacă, mă lasă,
Asta e tot ce am vrut.
Am căutat eliberare,
Un gând bun am căutat
Și doar această fredonare
M-a eliberat!
Rusu Felicia
(05.06.17)
Am ajuns să prețuim mașinile și banii
Și să ducem oamenii de nas,
Nu mai știe omul de dreptate
Și de rușine în obraz.
La ce-am ajuns? Cine suntem?
O fi destin sau blestem?!?
Autor: Rusu Felicia
(13 februarie 2016)
Recunosc. Sunt cerșetoare!
Zi de zi, ba chiar și noaptea
La apus ori răsărit
Cerșesc în gând, cerșesc în șoapte,
Cerșesc strigând, cerșesc vorbind,
Când râd ori când mă doare…
Autor: Rusu Felicia
(26.03.17)
Nici nu știu cu ce să încep acest monolog… pentru că pe blogul meu s-a așezat un praf de 10 cm… M-am lăsat de scris! NU! Nu pentru că nu mai iubesc să scriu, ci pentru că nu mai am inspirație. Am pierdut-o! M-am pierdut și eu! M-am pierdut într-o lume imaginară, într-o lume care mă sfâșie pe dinăuntru ca pe o fiara care numai ce a fost hrănită cu ceva otrăvit, cu venin. Nu înțeleg… cum mai poate fi naiv un om care atâtea ori s-a ars, cum mai poate crede în oameni și spera că totuși va întâlni pe cineva la fel ca și el. Nu înțeleg cum pot fi așa!?! Dar foarte bine înțeleg de ce scriu atunci când atât de mult mă doare, fiindcă scrisul mă vindecă, mă face să mă îndepărtez de prăpastie. Poate că nu scriu atât de bine, poate că e banal, absurd, dar îmi place și mă ajută. Naivitatea mă distruge dar totodată mă ajută să nu mă transform într-un monstru, care să vrea sânge. Nu urăsc pe nimeni și nici măcar nu îi pot privi urât. I-am iertat! Acum, poate vă gândiți ”Dar tu ești sfântă?”, să știți că nu, am făcut și eu foarte multe greșeli, dar am avut curajul să-mi cer iertare, chiar daca, poate, nu am fost iertată.
E dificil să iubești, dar în schimb să primești indiferență. E foarte dificil!
Fiecare înțelege iubirea în felul său, la fel ca și prietenia. De aceea nu putem cere de la alții ceea ce ne dorim noi, ceea ce pentru noi este normal. Trebuie doar să-i înțelegem și să-i lăsăm să plece. Doar astfel putem fi mai aproape de fericire, mai aproape de liniștea sufletească.
Am revenit!
De ce-o iubesti pe ea?
Cu ce te-a prins in plasa?
Nu ca mi-ar fi rivala,
Dar chiar nu e frumoasa!
De ce-o iubesti pe ea?
Eu nu iti dau dreptate!
Iar eu de-s imperfecta,
De ce ma suni in noapte?
De ce-o iubesti pe ea?
Dar tot ma tii aproape…
Autor: Felicia Rusu
(15.09.16)
Enigma Adolescentei 