VALS

Mi-am pus o piesă pe repeat
Ea parcă mă-nțelege –
Ea fredonează, iar al meu gând
Nimic nu vrea să nege.

Fiecare notă mă apasă,
Parcă-s greșeli din trecut –
Și durerea pleacă, mă lasă,
Asta e tot ce am vrut.

Am căutat eliberare,
Un gând bun am căutat
Și doar această fredonare
M-a eliberat!

Rusu Felicia
(05.06.17)

Advertisements

REVENIRE

Nici nu știu cu ce să încep acest monolog… pentru că pe blogul meu s-a așezat un praf de 10 cm… M-am lăsat de scris! NU! Nu pentru că nu mai iubesc să scriu, ci pentru că nu mai am inspirație. Am pierdut-o! M-am pierdut și eu! M-am pierdut într-o lume imaginară, într-o lume care mă sfâșie pe dinăuntru ca pe o fiara care numai ce a fost hrănită cu ceva otrăvit, cu venin. Nu înțeleg… cum mai poate fi naiv un om care atâtea ori s-a ars, cum mai poate crede în oameni și spera că totuși va întâlni pe cineva la fel ca și el. Nu înțeleg cum pot fi așa!?! Dar foarte bine înțeleg de ce scriu atunci când atât de mult mă doare, fiindcă scrisul mă vindecă, mă face să mă îndepărtez de prăpastie. Poate că nu scriu atât de bine, poate că e banal, absurd, dar îmi place și mă ajută. Naivitatea mă distruge dar totodată mă ajută să nu mă transform într-un monstru, care să vrea sânge. Nu urăsc pe nimeni și nici măcar nu îi pot privi urât. I-am iertat! Acum, poate vă gândiți ”Dar tu ești sfântă?”, să știți că nu, am făcut și eu foarte multe greșeli, dar am avut curajul să-mi cer iertare, chiar daca, poate, nu am fost iertată.

E dificil să iubești, dar în schimb să primești indiferență. E foarte dificil!

Fiecare înțelege iubirea în felul său, la fel ca și prietenia. De aceea nu putem cere de la alții ceea ce ne dorim noi, ceea ce pentru noi este normal. Trebuie doar să-i înțelegem și să-i lăsăm să plece. Doar astfel putem fi mai aproape de fericire, mai aproape de liniștea sufletească.

Am revenit!

Gelozie

De ce-o iubesti pe ea?
Cu ce te-a prins in plasa?
Nu ca mi-ar fi rivala,
Dar chiar nu e frumoasa!

De ce-o iubesti pe ea?
Eu nu iti dau dreptate!
Iar eu de-s imperfecta,
De ce ma suni in noapte?

De ce-o iubesti pe ea?
Dar tot ma tii aproape…

Autor: Felicia Rusu
(15.09.16)

14 februarie

    14 februarie – pentru unii o zi obisnuita, pentru altii o zi deosebita. Este o zi cind fiecare incearca sa-si uimeasca partenerul prin fapte frumoase si romantice sau o ocazie buna de a trimite o felicitare unei iubiri secrete.
Imi aduc aminte, undeva prin clasa 6-a, imi placea de un coleg de clasa. Acea prima iubire inocenta de la scoala… Dupa cum imi spuneau colegii, nu eram nici pe departe o fata frumoasa. Eram diferita, un copil complexat si putin mai distantat, rezervat. Dat fiind faptul ca eram una din putinile fete din mahala, tot timpul il petreceam cu baietii, de unde si mi-am format un comportament cam baietesc.
Si uite era 14 februarie, Valentine’s day, sau cum spunem noi, moldovenii, Ziua Indragostitilor. Toti au pregatit felicitari si cadouri, deasemenea si eu. Venise timpul sa impartim felicitarile. Primisem felicitare de la o prietena si de la colegul de banca, dar… nu de la baiatul pe care-l placeam. El avuse multe felicitari si cadouri si le impartise aproape la toate fetele din clasa. Eu insa, ramasem fara mult asteptata felicitare de la “EL”. Mai ramasese o lectie. Ii ramase un cadou, dar era cel mai frumos cadou pe care-l avuse. Si uite, venise momentul cind el s-a apropiat si mi-a dat mie acel cadou. Era un ingeras alb, foarte frumos! A fost un moment foarte frumos. Eram fericita! Mare era uimirea si indignarea colegilor mei. Cum sa fie una ca asta? Baiatului, placut de mai multe fete din clasa, ii place de”ratusca cea urita”. Dupa aceasta, baiatul era luat in ris de colegi si s-a indepartat de mine.
Astazi, imi aduc aminte de aceasta istorie cu zimbet. Au trecut aproape 7 ani. Toti ne-am schimbat. Insa uimirea si indignarea celor din copilarie a ramas aceeasi, cauza fiind transformarea mea din “ratusca cea urita” intr-o lebada mindra si frumoasa.
Eu cred ca noi nu trebuie sa asteptam Valentine’s Day ca sa spunem cuiva “Te iubesc!”. Iubirea este in fiecare zi, nu doar de 14 februarie!

O chemare a sufletului